Unul dintre factorii cheie al programelor de hrănire a viţeilor îl constituie consumul de furaje concentrate de bună calitate şi cu palatabilitate ridicată, încă din prima săptămână de viaţă. Un consum adecvat de concentrate va stimula funcţia şi dezvoltarea rumenului, va suplimenta necesarul de hrană al viţeilor, peste aportul asigurat prin dieta lichidă, va reduce problemele cauzate de diaree, va permite înţărcarea mai devreme şi va furniza nutrienţi la un cost mai mic decât laptele sau substituenţii de lapte.
Forma fizică a concentratelor pentru viţei poate influenţa palatabilitatea şi consumul voluntar al acestora. Se preferă ca furajele concentrate să aibă o textură mare, să fie granulate, zdrobite sau măcinate grosier. Unele furaje concentrate pentru viţei sunt formulate din grăunţe întregi, măcinate grosier, rolate sau texturizate. Atunci când concentratele sunt granulate, calitatea granulei este critică, atât granulele prea moi cât şi cele prea tari influenţând negativ consumul voluntar. Mai mult, granulele de calitate slabă, care se fărâmiţează se vor transforma în făină, care nu este agreată de către viţei. Viţeilor nu le plac amestecurile de concentrate măcinate foarte fin („furaje pentru porci”), care atunci când se umezesc, au tendinţa de a forma cocoloaşe, ceea ce reduce consumul voluntar. De asemenea, făinurile de grăunţe blochează papilele ruminale ducând la apariţia parakeratozei. Concentratele nu trebuie să fie prăfuite, mucegăite sau cu miros sau gust neplăcut. Este important ca furajele concentrate pentru viţei să conţină o cantitate de minim 6% celuloză brută, care se poate obţine prin includerea de subproduse grosiere sau introducerea orzului nedecorticat.
Pentru a le spori palatabilitatea, în furajele concentrate pentru viţei se introduce frecvent melasa sau produsele bazate pe melasă. Melasa se introduce în proporţie de 5-8% din amestec. Atenţie însă la depozitare, pentru că melasa se întăreşte rapid atunci când se află în contact direct cu aerul pentru mai mult timp. Ca urmare, se recomandă închiderea sacului cu concentratele tratate cu melasă, după utilizare.
Încurajarea consumului timpuriu de concentrate. Doar administrarea furajului concentrat viţeilor nu este suficient pentru a încuraja consumul timpuriu al acestora. Este foarte important ca viţeii să aibă tot timpul furajul concentrat cât mai proaspăt. De obicei, în prima săptămână de viaţă viţeii consumă cantităţi infime de concentrate. În săptămâna a doua consumul este evident, iar începând cu a treia săptămână de viaţă consumul de concentrate creşte semnificativ. Consumul voluntar depinde foarte mult de cantitatea de lapte administrată, calitatea dietei lichide şi asigurarea apei. Pentru a încuraja consumul de furaje concentrate se iau în considerare următoarele măsuri:
imediat după administrarea laptelui se introduce o cantitate mică de concentrate în gura viţelului;
se plasează concentratele în locurile pe care viţeii sunt predispuşi să le sugă imediat după încheierea alăptării;
asigurarea apei la discreţie încă de la vârsta de 3 zile; pentru a asigura digestia hranei, bacteriile ruminale au nevoie de apă; laptele şi substituentul de lapte nu reprezintă surse de apă pentru rumen deoarece nu ajung în acest compartiment gastric; administrarea de apă călduţă încurajează consumul de apă şi implicit consumul voluntar de concentrate.
dacă alăptarea se face la găleată se poate arunca pe fundul găleţii concentrate imediat după ce viţelul a terminat suptul;
asigurarea unui furaj concentrat de foarte bună calitate; se va administra numai acea cantitate care poate fi consumată într-o zi; se va îndepărta ori de câte ori este nevoie furajul mucegăit sau degradat; se va curăţa şi dezinfecta echipamentul de administrare a concentratelor după fiecare viţel (serie de viţei).
Concentratele pentru viţei trebuie să conţină cel puţin 18% proteină brută, 3,9 Mcal/kg energie netă, 6% grăsime brută, 6% celuloză brută, 0,6-0,8% calciu, 0,4-0,5% fosfor, 0,25% sare, 3300-4400 UI/kg vitamina A, 440-1100 UI/kg vitamina D şi 55 UI/kg vitamina E. În plus, se mai poate adăuga şi antibiotice sau probiotice. O structură de furaj concentrat pentru viţei poate fi porumb spart 52%, ovăz rolat 20%, şrot de soia 19,5%, melasă lichidă 7,1%, piatră de var măcinată 1%, premix vitamino-mineral 0,25%, fosfat dicalcic 0,15% şi suplimente vitaminice.
În condiţiile în care viţeilor nu li se administrează fân până la înţărcare, iar laptele se administrează restricţionat, consumul voluntar poate atinge 850 g/zi la vârsta de 4 săptămâni, 2000 g/zi la 8 săptămâni şi 3200 g la 12 săptămâni.
Rusticitate şi adaptabilitate :
Principalul avantaj al rasei Charolais constă în marea sa variabilitate genetică, ce prezintă numeroase calităţi. Graţie acestei variabilităţi genetice, orice crescător de animale poate alege tipul de animal pe care îl doreşte în funcţie de tipul de producţie pe care îl are în vedere, şi în funcţie de :
ð condiţiile pedoclimatice
ð obiective comerciale (animale slabe, animale uşoare, animale grele) - producţie de carne de calitate, reproducere
Datorită calităţilor pe care le prezintă, rasa Charolais s-a adaptat la fel de bine în peste 70 de ţări de pe 5 continente, la toate latitudinile, din Canada până în Australia, din Siberia până în Africa de Sud, inclusiv în Brazilia, Ungaria sau India.
Astfel, rasa Charolais este rasa de carne numărul unu în Franţa şi în Europa. Cu 1.840.000 de vaci mame de rasă pură în Franţa, această rasă reprezintă ½ din numărul de vaci de carne din Franţa şi ¼ din Europa. Dintre vacile mame încrucişate, 40 % au tată Charolais.
Eficacitate alimentară în afara normelor
La animalele din rasa Charolais se întâlneşte cea mai bună valorificare a furajelor, în special a celor grosiere. De fapt, capacitatea lor de ingestie, superioară celei a altor rase, şi metabolismul lor performant permite o bună valorificare a furajelor grosiere (paie, iarbă de pe păşune, fân), care sunt de altfel cele mai economice.
Rasa
GMQ (profitul mediu cotidian) în grame /zi
Produs de 1 UF
Diferenţa
Charolais
190
Altă rasă de carne, franceză (limousin, etc)
160
- 15,8 %
Rasă mixtă (Simmental, Balţata, ...)
157
-17,4 %
Frisonne/Holstein
134
-34,7 %
NB : Cu 1 UF (unitate nutritivă echivalentă cu energia produsă de 1 kg de orz de referinţă), vaca Charolais creşte zilnic mai mult decât alte rase (conform datelor INRA*) :
Flexibilă în modul de alimentaţie, se poate baza pe propriile rezerve corporale în perioade de criză (până la 20 % din greutatea vie) şi poate recupera rapid această greutate în perioade de alimentaţie favorabilă.
O rasă uşor de crescut şi cu reputaţie bună
Fiind de o docilitate fără pereche, îi permite crescătorului de animale o muncă uşoară şi o manipulare sigură.
Fătarea este uşoară în proporţie de 91%. În ultimii ani, procentul s-a ameliorat considerabil printr-o selecţie intensivă şi, îndeosebi, prin folosirea raţională a tipurilor diferite de animale. Datorită bunelor calităţi materne ale rasei (instinctul matern, valoarea laptelui), viţeii cresc uşor, grei şi cu o conformaţie bună.
Rasa Charolais este folosită în special în încrucişarea de absorbţie sau industrială, deoarece transmite calităţile urmaşilor: o creştere mai mare de 10 % a produşilor, nevoi energetice reduse, carne de calitate etc. Acest fenomen se numeşte heterozis.
În final, carnea rasei Charolais are calităţi organoleptice renumite la nivel mondial, este dietetică, nu are surplus de grăsime (doar 10% în comparaţie cu 15 - 30% la alte rase bovine). Are carnea cea mai cunoscută şi mai apreciată în Franţa.
Toate datele (cifrele) care vor urma reprezintă mediile unei întregi turme de vaci charolais frantuzeşti, fără excepţie. Dar aceste cifre pot ascunde mari disparităţi cauzate de nivelul competenţelor tehnice ale crescătorilor, de nivelul geneticii de creştere sau de nivelul performanţelor genetice ale animalelor.
Obiectivul 1 :
1 viţel de la o vacă pe an
Vaca creşte viţelul pe toata durata lactaţiei. Inţărcarea viţelului are loc, de obicei, în jurul vârstei de 8 până la 10luni.
Bilanţ de reproducere :
(medii franţuzeşti ; Sursă: Institutul Naţional pentru Creşterea Animalelor)
• Interval între două fătări : 370 de zile
• Rată de fecunditate : 88.4 % (viţei născuţi/femele împerecheate)
• Prolificitate : 104,3 % (viţei născuţi/femele care au fătat) sau 4,3 % viţei gemeni
• Fătare uşoară în proporţie de 91%
• 89% din reproduceri se fac pe cale naturalã
Vârsta medie a vacilor : 7 ani (fără probleme până la 10-12 ani). In Franţa, vacile sunt adesea reorientate către abator înainte de sfârşitul perioadei de reproducere din 2 motive: mai intâi, pentru că tinerele generaţii de reproducãtoare (alese în urma unei selecţii riguroase) sunt o versiune îmbunătăţită a mamei lor; în al doilea rând, în Franţa existã mai multe filiere de comercializare a cărnii vacilor tinere orientate către abator pentru că au o carne de o calitate mai bunã.
Performanţe ale animalelor (medii rasiale : Sursă: Institutul Naţional pentru Creşterea Animalelor – 2005 ) :
Vârstă
(număr de zile)
Performanţa viţeilor
Greutate (Kg)
Deviaţie standard
Număr
Femele
0
46
5
123306
120
170
26
74672
210
268
39
71737
Masculi
0
49
6
129389
120
182
31
77118
210
302
51
73417
Greutatea animalelor înainte de sacrificare :
Ø în 2005, media de 292 743 vaci charolais sacrificate în Franţa este de 407 Kg de carcasă cu un profit de carcasă/vie de 53-55%. Dar 25% din vaci (cele mai uşoare) au cântărit mai puţin de 372 Kg, iar 25% din vaci (cele mai grele) au cântărit 441Kg.
Ø bovinele tinere sunt sacrificate cu o greutate de carcasă medie de 430kg pentru ca această greutate corespunde cel mai bine cererii de pe piaţă. Vârsta lor este foarte variabilă deoarece oscilează de la 11luni la 23luni, iar greutatea de la 360 kg la mai mult de 500kg. Profitul mediu de sacrificare este de 56-62%.
Ø Junicile din macelării au o medie de 380 de kg de carcasă şi un profit mediu de 55-62%.
Sistem de creştere
Pe timp frumos, vacile sunt în permanenţă pe păşune, adica din aprilie până-n noiembrie. De regulă, iernarea se face în clădiri din cauza structurii terenurilor pe timp urât.
Rasa Charolaise suportă bine frigul cu condiţia să se poata adăposti de vânt şi de umiditatea persistentă. Temperaturile de -25 de grade Celsius nu sunt o problemă nici pentru viţei, nici pentru vacile adulte.
In sistemul traditional, fătările au loc din decembrie până în martie. Iesirea la păscut adică hrănirea animalelor cu iarbă de primăvară (iarba este cel mai bun aliment din lume!) corespunde nevoilor alimentare ridicate în această perioadă.
În Franţa, în 89% din cazuri, reproducerea rasei Charolaise se face pe cale naturală. Principalele avantaje: un nivel de gestanţă mai bun, mai puţine obligaţii în supravegherea vacilor pentru a identifica perioada de ovulaţie a acestora, şi, în mod tradiţional, perioada de fecundare are loc în timpul sezonului frumos când animalele sunt la păşunat unde ar fi mai complicat să fie înseminate.
La întrebarea dacă pot fi crescuţi viţeii sugari fără apă, fără a sta mult pe gânduri, pot răspunde DA. Bineînţeles că acest răspuns depinde de ce înţeleg oamenii prin „creştere”. Dacă pentru unii înseamnă menţinerea în viaţă a viţeilor până când pot să fie înţărcaţi, atunci de ce să ne facem griji de apă? Dacă pentru alţii înseamnă rate de mortalitate sau de îmbolnăvire reduse şi spor de creştere mare, atunci apa este un ingredient esenţial al succesului.
Important:
Laptele nu ajunge în rumen ci în cheag. Deci apa conţinută în lapte nu ajută la dezvoltarea rumenului.
Consumul de concentrate este puternic stimulat de consumul de apă.
Consumul de apă promovează dezvoltarea timpurie şi rapidă a rumenului.
Nu toţi viţeii consumă aceeaşi cantitate de apă.
Chiar şi în cantităţi mici, apa ajunsă în rumen, are un efect foarte pronunţat asupra dezvoltării funcţionale a acestuia.
Impactul asupra dezvoltării ruminale
Dezvoltarea mucoasei ruminale este necesară înainte de a înţărca cu succes viţeii sugari. O mucoasa matură este formată din numeroase papile care asigură o suprafaţă mai mare rumenului pentru absorbţia nutrienţilor din lichidul ruminal.
Rumenul viţelului prerumegător nu are aceste papile. Numai după ce viţelul începe să consume furaje vegetale, papilele ruminale se dezvoltă. Cercetările din anii 1990 au demonstrat că dezvoltarea papilelor ruminale este strâns legată de prezenţa unei anumite substanţe care se eliberează în urma fermentaţiei în rumen a amidonului şi zaharurilor (hidraţi de carbon). Dintre toate furajele, grăunţele sunt cele mai bogate în aceste surse de hidraţi de carbon. Substanţa despre care vorbim este acidul butiric, care acţionează în peretele ruminal ca stimulator al dezvoltării papilelor.
Care este rolul apei? Pe de o parte atunci când viţelul consumă lapte sau substituent de lapte un procent foarte mare din acesta ajunge în cheag. Doar o mică parte ajunge în rumen unde se amestecă cu grăunţele pentru a iniţia fermentaţia. În acest caz fermentaţia ruminală este limitată de cantitatea mică de lichid din rumen.
Pe de altă parte, atunci când viţeii beau apă, aceasta ajunge aproape în întregime în rumen. Apa şi grăunţele formează o pastă moale, care sub acţiunea microorganismelor ce digeră amidonul din mediul cald ruminal eliberează substanţele pentru creşterea papilelor. Substituentul de lapte asigură necesarul de lichide pentru creşterea organismului. Dar deoarece el ajunge direct în cheag nu asigură dezvoltarea rapidă şi timpurie a rumenului.
Impactul asupra consumului de grăunţe
La vârsta de numai 4 săptămâni viţeii care au primit apă la discreţie au consumat 43 kg apă. De asemenea, au consumat cu 3,5 kg mai multe grăunţe decât viţeii care nu au primit apă, ceea ce înseamnă un consum de grăunţe cu 44% mai mare în primele 4 săptămâni de viaţă.
Există o mare variaţie a consumului de apă între viţei
Într-un studiu pe 672 viţei efectuat în Iowa, SUA, consumul zilnic de apă a variat de la zero la 20 litri. În medie consumul zilnic de apă a fost de 2,7 litri.
Consumul de apă şi de concentrate (calf starter) merge mână în mână. În general, pentru fiecare kg de calf starter consumat viţeii sugari vor consuma cca. 2,5 litri de apă în plus faţă de raţia lor de lapte sau substituent de lapte.
Apa caldă determină un consum mai ridicat, în timp ce apa rece un consum mai redus. Asigurarea apei la temperatura corpului este o metodă de încurajare a consumului de apă în anotimpul rece, în special la viţeii foarte tineri. Aceştia vor consuma zilnic doar o cantitate de cca. 0,5-0,6 litri înainte ca apa să se răcească. Dar este necesară doar o cană de apă pentru a se forma pasta moale în rumen care promovează creşterea timpurie a papilelor ruminale. În temeni practici, majoritatea crescătorilor care urmăresc consumul de apă observă variaţii chiar de la o zi la alta la unii viţei. Din experienţa practică pot să spun că este mai bine să umplem găleţile cu apă decât să ghicim greşit şi viţeii să rămână fără apă.
Sfaturi pentru crescătorii de viţei
Numai o mică parte dintre crescători au adăposturi cu microclimat controlat, astfel încât iarna să nu îngheţe. Atunci când viţeii sunt crescuţi în cuşti amplasate în aer liber sau când adăposturile nu sunt izolate şi apa din găleţi poate îngheţa există câteva posibilităţi pentru a evita deteriorarea găleţilor. Astfel, întotdeauna se administrează apa călduţă. Restul de apă rămas în găleată se goleşte imediat după ce viţelul a băut. În cazul în care apa a început să îngheţe se va utiliza un ciocan din cauciuc pentru spargerea pojghiţei. Utilizarea ciocanului de cauciuc este preferabilă pentru că nu va zgâria găleţile de metal şi nici nu va sparge pe cele din material plastic.
[modifică]
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Unul dintre factorii cheie al programelor de hrănire a viţeilor îl constituie consumul de furaje concentrate de bună calitate şi cu palatabilitate ridicată, încă din prima săptămână de viaţă. Un consum adecvat de concentrate va stimula funcţia şi dezvoltarea rumenului, va suplimenta necesarul de hrană al viţeilor, peste aportul asigurat prin dieta lichidă, va reduce problemele cauzate de diaree, va permite înţărcarea mai devreme şi va furniza nutrienţi la un cost mai mic decât laptele sau substituenţii de lapte.
Forma fizică a concentratelor pentru viţei poate influenţa palatabilitatea şi consumul voluntar al acestora. Se preferă ca furajele concentrate să aibă o textură mare, să fie granulate, zdrobite sau măcinate grosier. Unele furaje concentrate pentru viţei sunt formulate din grăunţe întregi, măcinate grosier, rolate sau texturizate. Atunci când concentratele sunt granulate, calitatea granulei este critică, atât granulele prea moi cât şi cele prea tari influenţând negativ consumul voluntar. Mai mult, granulele de calitate slabă, care se fărâmiţează se vor transforma în făină, care nu este agreată de către viţei. Viţeilor nu le plac amestecurile de concentrate măcinate foarte fin („furaje pentru porci”), care atunci când se umezesc, au tendinţa de a forma cocoloaşe, ceea ce reduce consumul voluntar. De asemenea, făinurile de grăunţe blochează papilele ruminale ducând la apariţia parakeratozei. Concentratele nu trebuie să fie prăfuite, mucegăite sau cu miros sau gust neplăcut. Este important ca furajele concentrate pentru viţei să conţină o cantitate de minim 6% celuloză brută, care se poate obţine prin includerea de subproduse grosiere sau introducerea orzului nedecorticat.
Pentru a le spori palatabilitatea, în furajele concentrate pentru viţei se introduce frecvent melasa sau produsele bazate pe melasă. Melasa se introduce în proporţie de 5-8% din amestec. Atenţie însă la depozitare, pentru că melasa se întăreşte rapid atunci când se află în contact direct cu aerul pentru mai mult timp. Ca urmare, se recomandă închiderea sacului cu concentratele tratate cu melasă, după utilizare.
Încurajarea consumului timpuriu de concentrate. Doar administrarea furajului concentrat viţeilor nu este suficient pentru a încuraja consumul timpuriu al acestora. Este foarte important ca viţeii să aibă tot timpul furajul concentrat cât mai proaspăt. De obicei, în prima săptămână de viaţă viţeii consumă cantităţi infime de concentrate. În săptămâna a doua consumul este evident, iar începând cu a treia săptămână de viaţă consumul de concentrate creşte semnificativ. Consumul voluntar depinde foarte mult de cantitatea de lapte administrată, calitatea dietei lichide şi asigurarea apei. Pentru a încuraja consumul de furaje concentrate se iau în considerare următoarele măsuri:
imediat după administrarea laptelui se introduce o cantitate mică de concentrate în gura viţelului;
se plasează concentratele în locurile pe care viţeii sunt predispuşi să le sugă imediat după încheierea alăptării;
asigurarea apei la discreţie încă de la vârsta de 3 zile; pentru a asigura digestia hranei, bacteriile ruminale au nevoie de apă; laptele şi substituentul de lapte nu reprezintă surse de apă pentru rumen deoarece nu ajung în acest compartiment gastric; administrarea de apă călduţă încurajează consumul de apă şi implicit consumul voluntar de concentrate.
dacă alăptarea se face la găleată se poate arunca pe fundul găleţii concentrate imediat după ce viţelul a terminat suptul;
asigurarea unui furaj concentrat de foarte bună calitate; se va administra numai acea cantitate care poate fi consumată într-o zi; se va îndepărta ori de câte ori este nevoie furajul mucegăit sau degradat; se va curăţa şi dezinfecta echipamentul de administrare a concentratelor după fiecare viţel (serie de viţei).
Concentratele pentru viţei trebuie să conţină cel puţin 18% proteină brută, 3,9 Mcal/kg energie netă, 6% grăsime brută, 6% celuloză brută, 0,6-0,8% calciu, 0,4-0,5% fosfor, 0,25% sare, 3300-4400 UI/kg vitamina A, 440-1100 UI/kg vitamina D şi 55 UI/kg vitamina E. În plus, se mai poate adăuga şi antibiotice sau probiotice. O structură de furaj concentrat pentru viţei poate fi porumb spart 52%, ovăz rolat 20%, şrot de soia 19,5%, melasă lichidă 7,1%, piatră de var măcinată 1%, premix vitamino-mineral 0,25%, fosfat dicalcic 0,15% şi suplimente vitaminice.
În condiţiile în care viţeilor nu li se administrează fân până la înţărcare, iar laptele se administrează restricţionat, consumul voluntar poate atinge 850 g/zi la vârsta de 4 săptămâni, 2000 g/zi la 8 săptămâni şi 3200 g la 12 săptămâni.
Principalul avantaj al rasei Charolais constă în marea sa variabilitate genetică, ce prezintă numeroase calităţi. Graţie acestei variabilităţi genetice, orice crescător de animale poate alege tipul de animal pe care îl doreşte în funcţie de tipul de producţie pe care îl are în vedere, şi în funcţie de :
ð condiţiile pedoclimatice
ð obiective comerciale (animale slabe, animale uşoare, animale grele) - producţie de carne de calitate, reproducere
Datorită calităţilor pe care le prezintă, rasa Charolais s-a adaptat la fel de bine în peste 70 de ţări de pe 5 continente, la toate latitudinile, din Canada până în Australia, din Siberia până în Africa de Sud, inclusiv în Brazilia, Ungaria sau India.
Astfel, rasa Charolais este rasa de carne numărul unu în Franţa şi în Europa. Cu 1.840.000 de vaci mame de rasă pură în Franţa, această rasă reprezintă ½ din numărul de vaci de carne din Franţa şi ¼ din Europa. Dintre vacile mame încrucişate, 40 % au tată Charolais.
Eficacitate alimentară în afara normelor
La animalele din rasa Charolais se întâlneşte cea mai bună valorificare a furajelor, în special a celor grosiere. De fapt, capacitatea lor de ingestie, superioară celei a altor rase, şi metabolismul lor performant permite o bună valorificare a furajelor grosiere (paie, iarbă de pe păşune, fân), care sunt de altfel cele mai economice.
Rasa
GMQ (profitul mediu cotidian) în grame /zi
Produs de 1 UF
Diferenţa
Charolais
190
Altă rasă de carne, franceză (limousin, etc)
160
- 15,8 %
Rasă mixtă (Simmental, Balţata, ...)
157
-17,4 %
Frisonne/Holstein
134
-34,7 %
NB : Cu 1 UF (unitate nutritivă echivalentă cu energia produsă de 1 kg de orz de referinţă), vaca Charolais creşte zilnic mai mult decât alte rase (conform datelor INRA*) :
Flexibilă în modul de alimentaţie, se poate baza pe propriile rezerve corporale în perioade de criză (până la 20 % din greutatea vie) şi poate recupera rapid această greutate în perioade de alimentaţie favorabilă.
O rasă uşor de crescut şi cu reputaţie bună
Fiind de o docilitate fără pereche, îi permite crescătorului de animale o muncă uşoară şi o manipulare sigură.
Fătarea este uşoară în proporţie de 91%. În ultimii ani, procentul s-a ameliorat considerabil printr-o selecţie intensivă şi, îndeosebi, prin folosirea raţională a tipurilor diferite de animale. Datorită bunelor calităţi materne ale rasei (instinctul matern, valoarea laptelui), viţeii cresc uşor, grei şi cu o conformaţie bună.
Rasa Charolais este folosită în special în încrucişarea de absorbţie sau industrială, deoarece transmite calităţile urmaşilor: o creştere mai mare de 10 % a produşilor, nevoi energetice reduse, carne de calitate etc. Acest fenomen se numeşte heterozis.
În final, carnea rasei Charolais are calităţi organoleptice renumite la nivel mondial, este dietetică, nu are surplus de grăsime (doar 10% în comparaţie cu 15 - 30% la alte rase bovine). Are carnea cea mai cunoscută şi mai apreciată în Franţa.
Performanţele rasei Charolaise
Toate datele (cifrele) care vor urma reprezintă mediile unei întregi turme de vaci charolais frantuzeşti, fără excepţie. Dar aceste cifre pot ascunde mari disparităţi cauzate de nivelul competenţelor tehnice ale crescătorilor, de nivelul geneticii de creştere sau de nivelul performanţelor genetice ale animalelor.
Obiectivul 1 :
1 viţel de la o vacă pe an
Vaca creşte viţelul pe toata durata lactaţiei. Inţărcarea viţelului are loc, de obicei, în jurul vârstei de 8 până la 10luni.
Bilanţ de reproducere :
(medii franţuzeşti ; Sursă: Institutul Naţional pentru Creşterea Animalelor)
• Interval între două fătări : 370 de zile
• Rată de fecunditate : 88.4 % (viţei născuţi/femele împerecheate)
• Prolificitate : 104,3 % (viţei născuţi/femele care au fătat) sau 4,3 % viţei gemeni
• Fătare uşoară în proporţie de 91%
• 89% din reproduceri se fac pe cale naturalã
Vârsta medie a vacilor : 7 ani (fără probleme până la 10-12 ani). In Franţa, vacile sunt adesea reorientate către abator înainte de sfârşitul perioadei de reproducere din 2 motive: mai intâi, pentru că tinerele generaţii de reproducãtoare (alese în urma unei selecţii riguroase) sunt o versiune îmbunătăţită a mamei lor; în al doilea rând, în Franţa existã mai multe filiere de comercializare a cărnii vacilor tinere orientate către abator pentru că au o carne de o calitate mai bunã.
Performanţe ale animalelor (medii rasiale : Sursă: Institutul Naţional pentru Creşterea Animalelor – 2005 ) :
Vârstă
(număr de zile)
Performanţa viţeilor
Greutate (Kg)
Deviaţie standard
Număr
Femele
0
46
5
123306
120
170
26
74672
210
268
39
71737
Masculi
0
49
6
129389
120
182
31
77118
210
302
51
73417
Greutatea animalelor înainte de sacrificare :
Ø în 2005, media de 292 743 vaci charolais sacrificate în Franţa este de 407 Kg de carcasă cu un profit de carcasă/vie de 53-55%. Dar 25% din vaci (cele mai uşoare) au cântărit mai puţin de 372 Kg, iar 25% din vaci (cele mai grele) au cântărit 441Kg.
Ø bovinele tinere sunt sacrificate cu o greutate de carcasă medie de 430kg pentru ca această greutate corespunde cel mai bine cererii de pe piaţă. Vârsta lor este foarte variabilă deoarece oscilează de la 11luni la 23luni, iar greutatea de la 360 kg la mai mult de 500kg. Profitul mediu de sacrificare este de 56-62%.
Ø Junicile din macelării au o medie de 380 de kg de carcasă şi un profit mediu de 55-62%.
Sistem de creştere
Pe timp frumos, vacile sunt în permanenţă pe păşune, adica din aprilie până-n noiembrie. De regulă, iernarea se face în clădiri din cauza structurii terenurilor pe timp urât.
Rasa Charolaise suportă bine frigul cu condiţia să se poata adăposti de vânt şi de umiditatea persistentă. Temperaturile de -25 de grade Celsius nu sunt o problemă nici pentru viţei, nici pentru vacile adulte.
In sistemul traditional, fătările au loc din decembrie până în martie. Iesirea la păscut adică hrănirea animalelor cu iarbă de primăvară (iarba este cel mai bun aliment din lume!) corespunde nevoilor alimentare ridicate în această perioadă.
În Franţa, în 89% din cazuri, reproducerea rasei Charolaise se face pe cale naturală. Principalele avantaje: un nivel de gestanţă mai bun, mai puţine obligaţii în supravegherea vacilor pentru a identifica perioada de ovulaţie a acestora, şi, în mod tradiţional, perioada de fecundare are loc în timpul sezonului frumos când animalele sunt la păşunat unde ar fi mai complicat să fie înseminate.
Important:
Laptele nu ajunge în rumen ci în cheag. Deci apa conţinută în lapte nu ajută la dezvoltarea rumenului.
Consumul de concentrate este puternic stimulat de consumul de apă.
Consumul de apă promovează dezvoltarea timpurie şi rapidă a rumenului.
Nu toţi viţeii consumă aceeaşi cantitate de apă.
Chiar şi în cantităţi mici, apa ajunsă în rumen, are un efect foarte pronunţat asupra dezvoltării funcţionale a acestuia.
Impactul asupra dezvoltării ruminale
Dezvoltarea mucoasei ruminale este necesară înainte de a înţărca cu succes viţeii sugari. O mucoasa matură este formată din numeroase papile care asigură o suprafaţă mai mare rumenului pentru absorbţia nutrienţilor din lichidul ruminal.
Rumenul viţelului prerumegător nu are aceste papile. Numai după ce viţelul începe să consume furaje vegetale, papilele ruminale se dezvoltă. Cercetările din anii 1990 au demonstrat că dezvoltarea papilelor ruminale este strâns legată de prezenţa unei anumite substanţe care se eliberează în urma fermentaţiei în rumen a amidonului şi zaharurilor (hidraţi de carbon). Dintre toate furajele, grăunţele sunt cele mai bogate în aceste surse de hidraţi de carbon. Substanţa despre care vorbim este acidul butiric, care acţionează în peretele ruminal ca stimulator al dezvoltării papilelor.
Care este rolul apei? Pe de o parte atunci când viţelul consumă lapte sau substituent de lapte un procent foarte mare din acesta ajunge în cheag. Doar o mică parte ajunge în rumen unde se amestecă cu grăunţele pentru a iniţia fermentaţia. În acest caz fermentaţia ruminală este limitată de cantitatea mică de lichid din rumen.
Pe de altă parte, atunci când viţeii beau apă, aceasta ajunge aproape în întregime în rumen. Apa şi grăunţele formează o pastă moale, care sub acţiunea microorganismelor ce digeră amidonul din mediul cald ruminal eliberează substanţele pentru creşterea papilelor. Substituentul de lapte asigură necesarul de lichide pentru creşterea organismului. Dar deoarece el ajunge direct în cheag nu asigură dezvoltarea rapidă şi timpurie a rumenului.
Impactul asupra consumului de grăunţe
La vârsta de numai 4 săptămâni viţeii care au primit apă la discreţie au consumat 43 kg apă. De asemenea, au consumat cu 3,5 kg mai multe grăunţe decât viţeii care nu au primit apă, ceea ce înseamnă un consum de grăunţe cu 44% mai mare în primele 4 săptămâni de viaţă.
Există o mare variaţie a consumului de apă între viţei
Într-un studiu pe 672 viţei efectuat în Iowa, SUA, consumul zilnic de apă a variat de la zero la 20 litri. În medie consumul zilnic de apă a fost de 2,7 litri.
Consumul de apă şi de concentrate (calf starter) merge mână în mână. În general, pentru fiecare kg de calf starter consumat viţeii sugari vor consuma cca. 2,5 litri de apă în plus faţă de raţia lor de lapte sau substituent de lapte.
Apa caldă determină un consum mai ridicat, în timp ce apa rece un consum mai redus. Asigurarea apei la temperatura corpului este o metodă de încurajare a consumului de apă în anotimpul rece, în special la viţeii foarte tineri. Aceştia vor consuma zilnic doar o cantitate de cca. 0,5-0,6 litri înainte ca apa să se răcească. Dar este necesară doar o cană de apă pentru a se forma pasta moale în rumen care promovează creşterea timpurie a papilelor ruminale. În temeni practici, majoritatea crescătorilor care urmăresc consumul de apă observă variaţii chiar de la o zi la alta la unii viţei. Din experienţa practică pot să spun că este mai bine să umplem găleţile cu apă decât să ghicim greşit şi viţeii să rămână fără apă.
Sfaturi pentru crescătorii de viţei
Numai o mică parte dintre crescători au adăposturi cu microclimat controlat, astfel încât iarna să nu îngheţe. Atunci când viţeii sunt crescuţi în cuşti amplasate în aer liber sau când adăposturile nu sunt izolate şi apa din găleţi poate îngheţa există câteva posibilităţi pentru a evita deteriorarea găleţilor. Astfel, întotdeauna se administrează apa călduţă. Restul de apă rămas în găleată se goleşte imediat după ce viţelul a băut. În cazul în care apa a început să îngheţe se va utiliza un ciocan din cauciuc pentru spargerea pojghiţei. Utilizarea ciocanului de cauciuc este preferabilă pentru că nu va zgâria găleţile de metal şi nici nu va sparge pe cele din material plastic.
[modifică]